Despre Mine

Incep articolul cu un artist pe care l-am descoperit zilele trecute, e Sia si..e talentata. E ceea ce inteleg prin termenul de artist si modelul care as vrea sa-l urmeze fiecare vanzatoare de pe posturile noastre de muzica. Sa mai mentionez ca am facut ceva ani de muzica in copilarie? Sa zicem doar ca stiu sa apreciez muzica. Incerc sa ma cred diferit fata de restul. Fiecare e unic prin definitie, dar eu simt ca nu-mi am locul in ceea ce ma inconjoara. Cand vine vorba de muzica obisnuiesc sa ma fixez pe un artist pe care sa-l bantui saptamani fara sa mai ascult orice altceva. E randul lui Sia, cumva ma inspira si in a scrie articole.
Nu prea mai stiu ce sa scriu fara a ma repeta in tema aleasa. E logic ca nimic nu e perfect pe lume si ca as putea critica absolut orice. Rareori iti gasesti cuvinte ce sa exprime indeajuns ura pentru ceva. Poate ca lumea nu e interesata de asta, e pur si simplu o realitate acceptata cu mult timp in urma. Ma intreb “ce te face sa revi cititorule?” Din moment ce te regasesti in vorbele mele ajung la concluzia ca esti la fel de constient ca si mine despre viata. As vrea sa pot scrie zilnic, sa fabulez pentru cateva minute ca sa te fac multumit, dar nu sa-ti povestesc despre ziua mea de pomina, sa fur articole sau sa-ti arat filmulete funny. Cel mai greu este sa fi original, iar inspiratia mea? Gandurile imi sunt plecate spre ea, dar raman capturate.

Despre Mass-Media

Cu ceva timp in urma mass-media insemna cateva ore seara de televiziune, pe acelasi post batran care ridica in slavi tribunul si putinele ziare din hartie stearsa. Acum cand vine vorba de acelasi termen ne gandim imediat la o sumedenie de surse si de teme dezbatute care ne bombardeaza fara sa ne putem ascunde cu informatii mai mult inutile decat necesare. Oriunde ne uitam in jurul nostru vom vedea media: in ziare, reviste, site-uri sau posturi tv, in fly-ere, panouri si masini cu portavoce.
Ce ma deranjeaza cel mai mult, este felul in care au denigrat lucrurile macar in ceea ce priveste Romania, cand poti frunzari cap coada o lista de 60 de programe fara sa dai de ceva cu adevarat inteligent sau necesar, cand un program gen OTV de care initial lumea radea a devenit idol pentru a face rating, cand la tv apar Nikita, Magda Ciumac, Fernando de la Caransebes, Sexy Braileanca si Guta. Am renuntat la a mai folosi televizorul cu 4 ani in urma, motivele de atunci legate de decizia mea se pare ca au persistat ba mai mult, evoluat de atunci. Mi se pare hilar sa iei o femeie de pe strada care sa nu fie inzestrata de la natura cu frumusete, sa ii aplici cateva kilograme de machiaj si haine scumpe pentru a o trimite apoi sa abereze in fata milioanelor de oameni si cel mai mult, sa devina apoi IDOL pentru fete si femei care-si vor dori sa fie ca aceasta iluzie aparuta peste noapte. Mi se pare hilar ca aceste “vedete” sa sune la reviste gen CanCan din domeniul tabloidelor pentru a vinde ponturi legate de ele, domeniu ce a castigat cea mai mare bucata din mass-media sau ca postul Antena sa treaca in 2009 alaturi de manelisti.
Daca as putea inscrie si advertising-ul in mass media n-as avea nici de data aceasta cuvinte de lauda: idei furate de la firma la firma in incercarea de a ne spala creierele, mesaje subliminale, investirea in promo-uri si nu in calitatea produselor, oferte gen “teapa”, reduceri de 80 % (un produs de 1,5 mil va fi acum 1,4 si va avea deasupra sa un pret gen 3 milioane taiat). Ce-ar mai fi? Stirile de la ora 5 care promoveaza violenta, care ne demonstreaza in fiecare zi cat de animale suntem si de ce suntem in stare. Romanul s-a invatat laudaros, s-a invatat sa faca rate pentru cele mai scumpe masini chiar daca le va plati in 20 de ani, sa faca rate pentru plasme si alte lucruri de inalta “calitate”. De ce? Pentru ca s-a injectat o competitie prin mass-media. Fiecare produs promovat trebuie sa-l avem chiar daca dupa ce-l achizitionam va aparea o varianta mai buna. Mass-media…mass media e moda, un trend inutil si cotidian.

Viitor Nesigur

Cu totii avem anumite vise legate de viitor: o casa, o familie, o cariera. Statul roman se va asigura insa ca vei muri cu aceleasi vise de cand erai copil. Nu am de gand sa critic evolutia parlamentului sau inflorirea noastra dupa cei 20 de ani de democratie, ar fi doar vorbe in vant care nu ar schimba cu nimic situatia mea sau situatia ta. Principala mea motivatie in viata este cand vad copii cu 15 ani mai tineri ca mine, fara scoala, fara educatie care doar intind mana pentru a castiga intr-o zi cat as castiga eu in trei, in cazul in care as avea o facultate de elita si un master in plus si as lucra la o firma privata daca se poate cu sefi americani, francezi sau orice altceva in afara de romani. O alta motivatie este sa vad persoanele care dorm in parlament si au salarii si pensi de vis sau cei bogati peste noapte ce se plimba in bmw-uri si mercedesuri fara facultate. Vedeti cat e de usor sa te descurci in Romania? Practic nu trebuie sa faci nimic, deci, de ce ne plangem? Viata in sine e o loterie, ne nastem pentru a face jumatate din viata scoala si apoi cealalta jumatate sa o folosim, iar in final ajungi la concluzia ca ai avut mai mult ghinion decat unul mai slab pregatit decat tine. Si intotdeauna va fi acea vorba “inveti pentru tine, nu pentru note” sau “nu muncesti pentru bani, ci muncesti din pasiune”, dar valabila nu este niciuna. Dupa..sa zicem doua saptamani de la un examen pentru care eu am invatat si tu nu ai facut-o, in cazul in care ai copiat de la mine si am luat note egale, ne vei lua pe amandoi si ne vei intreba ceva din materie, garantez cumva ca niciunul nu va mai stii sa raspunda si practic, eu m-am ales doar cu un exercitiu temporar al mintii/memoriei. O concluzie: in viata totul e dupa noroc, dupa pile, ceea ce faci tu este doar..hai sa zicem, dezvoltarea unui hobby. Nu am inspiratie, nu am chef de nimic. In fiecare noapte ma gandesc ca de dimineata va fi altfel, in fiecare dimineata ma trezesc cu speranta sa-mi schimb viata si adorm mustrandu-ma ca mi-a mai trecut o zi din viata. Sunt doar un pion ce se invarte in fum.