Archive for the ‘Educational’ Category

Work & Travel

In ultimii ani ofertele legate de Work&Travel s-au inmultit ca destinatie. Acum intr-o vacanta de vara vei putea munci in Spania, Italia, Anglia, Grecia, dar in special in Statele Unite. Precizez chiar de pe acum ca eu nu am fost sa muncesc prin acest program, dar sunt entuziasmat cand citesc cuvantul “travel”. Ideile mele sunt formate din relatarile unor cunoscuti ce au lucrat vara trecuta prin intermediul acestui program.

Ideea e destul de simpla, tu iti platesti drumul pana acolo, iar ei iti asigura un loc de munca. Cum inca de mici “visul american” a fost sadit in noi cu ajutorul televizorului, fiecare dintre noi viseaza sa viziteze New York, Chicago, Washington sau Las Vegas . In opinia mea, Statele Unite nu sunt nici pe departe ceea ce vor ei sa promoveze prin Hollywood. La aceeasi concluzie ajung si studentii care pleaca peste ocean in speranta ca vor castiga bani in timp ce isi vor vedea visul cu ochii. In realitate, totul pleaca de la locul de munca: cum rusii si alte nationalitati vecine iau vacanta inaintea romanilor, singurele locuri de munca ce ne mai raman nu sunt nici pe departe cele mai bune. Vorbe bune nu am nici despre organizatori care iti vor cere o parte din bani inapoi si care te vor taxa cu cazarea mai mult decat scump (si multi in camera). Cineva a patit sa ajunga acolo si sa i se spuna ca nu mai au loc de munca pentru el, dar ca au pe cealalta coasta si ca trebuie sa-si plateasca biletul de avion pana acolo. Altui coleg i-au intrat in camera si l-au jefuit. (comic a fost ca in camera alaturata era un coordonator sau ceva de genul si avea un borcan cu monede. Hotii i-au scos laptopul din geanta si au pus monedele in loc a.k.a. n-au furat laptop-ul) Alta parte frumoasa este ca vei lucra 11 ore in depozite sau prin hoteluri impreuna cu oameni cu putina carte si de ce nu, din moment ce primesti eticheta de “muncitor necalificat” din primul moment cand ajungi acolo. Vei dormi pe lazi prin supermarketuri pentru ca vei lucra noaptea astfel incat dimineata marfa sa fie pregatita pentru consumatori si vei manca numai junk food pentru ca restul ar fi prea scumpa incat sa-ti permiti. Cand vine vorba despre vizitat si toate planurile facute de acasa te asigur ca vei vedea lumina zilei/monumente abia in ultimele zile de sedere in state. Financiar vorbind, ca sa ramai cu profit dupa aceasta experienta va trebui sa iti iei 2 slujbe si sa lucrezi 16 ore pe zi.

Sunt sigur pe de alta parte ca au fost si cazuri ceva mai fericite si -poate- aceste  conditii sunt influentate de criza. Recunosc ca si eu aveam de gand sa plec in vara urmatoare, dar din ce mi-au spus mai multi, nu recomand.

Fericire de copil

Spuneam intr-un articol anterior de diferenta intre copilarii, intre fericirea lor si a noastra. Ca un feedback si dovada ca nu am dreptate am avut o “experienta” in drumul meu spre Piatra Neamt la finalul saptamanii trecute. Initial am prins doua locuri libere in autocar si eram fericit ca pot sta comod pana acasa, dar la iesirea din Iasi a urcat o mama cu un copil. Cel mic nu avea mai mult de zece ani, infofolit cu o geaca mare si caciula in cap, desi erau 7 grade afara. S-a asezat langa mine, cumva sfios si se uita curios la castile ce le aveam in urechi.
Dupa cativa km scoate dintr-un buzunar un mini-radio cu casti, mai mult decat sigur cumparat din bazar, avand inca eticheta de 8 lei pe el. O chinazarie ieftina, care probabil nu va mai functiona dupa primul set de baterii, dar al carei ambalaj il privea cu atata nerabdare. Am regasit pe fata lui fericirea ce o aveam si eu la nimicurile cumparate candva. Saracia, faptul ca locuia intr-o comuna limitrofa din judetul Iasi, l-au facut sa pretuiasca un lucru atat de ieftin si nesemnificativ intr-un fel aparte. Pentru ei pana si un drum considerat de noi banal , pana la “oras” poate fii precedat de o noapte de nesomn si a doua zi un lucru precum acel mini-radio putea aduna o ulita de copii mirati dornici sa vada “marea inventie”.
Si n-a durat mult pana cand,satul sa citeasca tot ce era scris pe ambalaj intr-o limba ce-i era straina, l-a scos din plasticul in care era, ca apoi sa-i apese cu o oarecare frica, putinele butoane avute si masurand antena care se scotea. A devenit trist pentru ca a realizat ca mai are nevoie de baterii, dar a durat doar o scurta perioada dupa care a inceput sa probeze in care buzunar i-ar veni cel mai bine si cum i-ar sta castile. A coborat undeva in camp alaturi de mama lui, urmand sa o ia pe jos pana in satul in care locuia si eu, aveam laptop-ul langa mine intr-o geanta si-mi ascultam muzica din altceva la randu-i scump si totusi, lucruri pe care putin le mai pretuiesc acum. M-au facut sa realizez ca viata imi corespunde cu copilaria de astazi, cand nici lucruri scumpe si de calitate nu ne mai multumesc si totusi, avand tot ce imi doresc, mi-am regasit fericirea in acel copil.

Amintiri din copilarie

childhood-innocence

In ultima vreme m-am gandit tot mai mult la perioada copilariei. Poate s-a intamplat pentru ca am realizat cat de mult mi-a evoluat viata, de rutina in care m-am scufundat facand nimic si practic, lovit de contrastul oferit de generatia de astazi. Ce fericit eram…cat de bine era. Stiu ca am mai atins subiectul intr-un articol de mult apus, dar …cat de fraieri sunt cei ce pierd acum atatea amintiri frumoase. Personal ma regasesc in majoritatea celor scrise de Ion Creanga, am fost si eu la furat de cirese, la scaldat, la colindat, la sanius, ba mai mult, am si alte amintiri decat a relatat dansul. In cate seri nu m-a gasit mama in fata blocului in zilele de iarna printre bulgari si cazemate, ud pana la piele fara ca eu sa realizez, cate mingi de 70 de mii, luate din bani pusi mana de la mana am avut cu prietenii de la bloc, mingi care ne tineau cate jumatate de an pentru ca le peticeam de nenumarate ori, dupa care ne bagam prin toate cotloanele si saream toate gardurile pentru a o recupera, cum asteptam nerabdatori Ajunul Craciunului si mergeam din usa in usa cate 10 blocuri din cartier. Cati dintre copiii de azi se regasesc macar intr-o singura situatie din cele de mai sus? Si sa luam prin absurd una singura, sa zicem mersul la fotbal, ce copil s-ar mai duce sa recupereze mingea de piele primita din Italia din stiu eu ce curte de om?
Viata era mai simpla, dar era mult, mult mai frumoasa. Acum doar faptul ca ai de unde alege iti complica oarecum totul. De ce ajung parintii; da, nu e vinovata in asa mare parte generatia noua, sa cumpere copiilor de la 5 ani telefon mobil si sa-i lase sa se radieze tinandu-l la gat. Copilaria si-o petrec cu cont pe yahoo si hi5…cu freze, fite si stiluri. Sunt satul de cate fete am vazut, ca o mica paranteza, pe acest site devenit in timp de matrimoniale, cu varste intre 10 si 14 ani machiate si cu iubitii langa ele, cu..unghii facute si tot felul de haine, pozandu-si ce n-au si asa mai departe. E..trist unde s-a ajuns. Si noi ne imaginam cum e sa fim adulti, dar parca nu se ajungea pana aici. Care fata nu s-a incaltat cu pantofii cu toc ai mamei si nu i-a folosit rujul in oglinda de la baie? Dar chiar si asa, acum avem in fata o generatie crescuta integral post-revolutie in aceasta democratie sau iluzie traita de unii. Trist e din nou, ca aceasta generatie de azi va fi viitorul de maine.
Revenind la copilarie…orice problema isi avea o rezolvare: tot ce trebuia sa faci era sa te pui jos si sa plangi. Atat. Parintii iti erau tot timpul aproape, nu emigrati pentru a fii sclavii altora. Iubirea adevarata nu se cumpara, faptul ca nu esti alaturi de copilul tau macar in primii lui 15 ani il va marca intreaga viata. Degeaba ii pui telefon la gat si ii trimiti euro…
Pe vremea mea…pe vremea mea era mult mai bine; si cand te gandesti ca a fost acum 5 ani. Incotro merge totul?