Posts Tagged ‘articol’

Inapoi pe scena


 

Daca uneori ma vizitezi  in speranta unui articol probabil te vor multumi aceste randuri. Am fost mai mult decat ocupat in ultima perioada, examene peste examene pentru o stampila pe foaie. In final am ajuns aici si, cu mintea ceva mai limpezita voi incerca sa-mi fac revenirea in valul de articole postate zilnic pe wordpress. Ce-ar mai fi de zis? In ultima perioada incerc sa pun pe picioare impreuna cu un coleg un proiect speram noi de succes. Este vorba de un site care va contine articole si materiale as zice opuse fata de cele cu care v-am obisnuit. Target-ul va fi mult mai mare si, daca planificarea noastra de acasa va coincide cu cea din targ, am putea sa iesim la lumina in urmatoarele doua saptamani. Sper ca v-am facut curiosi.

Inchei aici promitand cu jumatate de gura ca ma voi revansa cu articolele. Inspiratie sa fie.

Advertisements

Despre Mine

Incep articolul cu un artist pe care l-am descoperit zilele trecute, e Sia si..e talentata. E ceea ce inteleg prin termenul de artist si modelul care as vrea sa-l urmeze fiecare vanzatoare de pe posturile noastre de muzica. Sa mai mentionez ca am facut ceva ani de muzica in copilarie? Sa zicem doar ca stiu sa apreciez muzica. Incerc sa ma cred diferit fata de restul. Fiecare e unic prin definitie, dar eu simt ca nu-mi am locul in ceea ce ma inconjoara. Cand vine vorba de muzica obisnuiesc sa ma fixez pe un artist pe care sa-l bantui saptamani fara sa mai ascult orice altceva. E randul lui Sia, cumva ma inspira si in a scrie articole.
Nu prea mai stiu ce sa scriu fara a ma repeta in tema aleasa. E logic ca nimic nu e perfect pe lume si ca as putea critica absolut orice. Rareori iti gasesti cuvinte ce sa exprime indeajuns ura pentru ceva. Poate ca lumea nu e interesata de asta, e pur si simplu o realitate acceptata cu mult timp in urma. Ma intreb “ce te face sa revi cititorule?” Din moment ce te regasesti in vorbele mele ajung la concluzia ca esti la fel de constient ca si mine despre viata. As vrea sa pot scrie zilnic, sa fabulez pentru cateva minute ca sa te fac multumit, dar nu sa-ti povestesc despre ziua mea de pomina, sa fur articole sau sa-ti arat filmulete funny. Cel mai greu este sa fi original, iar inspiratia mea? Gandurile imi sunt plecate spre ea, dar raman capturate.

Crezi ca esti unic?

Nu-mi voi face un obicei din articole cu titluri retorice, dar orice vei vrea contestat vei putea nota astfel, fiind intrebari fara raspunsuri clare sau cel putin, raspunsuri unice din perspectiva oricarui individ. Unicitatea, cu care fiecare om este inzestrat, dar impotriva careia va lupta toata viata, este esenta, candva calitatea si in final piedica spre integrarea in societatea moderna. Cu totii suntem unici, am auzit-o de sute de ori, dar de ce cand ma uit pe strada vad o turma de oi imbracate in blugi? De ce toate au aceleasi coafuri, posete si pantofi sau de ce berbecii au lana data cu gel? Ca-n orice stana sunt si oi negre, cu copitele vopsite si privirea ascunsa sub ciunteli ciudate, sunt ciobani care inventeaza reguli, stiluri sau curente si care decid pentru intreaga masa. Si nu e vorba numai de infatisari, nici de Pipera, e vorba de intreaga mentalite sau spirit. “Fiecare este unic in felul sau”, desigur, valabil poate in anii 70, dar caderea comunismului a dus la bombardarea si sufocarea unor saraci cu optiuni, cu variante, kitch-uri si iluzii ce au dus la o droaie de “must have-uri” in viata unui roman. Vreau sa fim prieteni: nu avem nimic in comun? Trebuie, ma voi imbraca precum tu, voi asculta muzica ta si voi avea aceleasi filme favorite, acum ma accepti? Sa dam poate vina pe abuzul comercial, pe faptul ca suntem perceputi consumatori, tinte, pentru ca ni se spala mintile de catre televizor si mediatizarea unui produs fie el cat de inutil sau de proasta calitate duce la isterii in masa si trend-uri. Lumea e plina de naivi si este nevoie de unul singur pentru a porni asa ceva. Si ce ar trebui sa ma atraga la tine cand esti doar o replica ieftina a celui de langa tine? Arati ca el, te-mbraci ca el si gandesti ca el, sunt trei conditii ce va unifica in asa fel incat sa fiu satul de amandoi. Si vrei sa fi unic? Vrei sa-ti admir calitatile si sa-ti zic ca esti diferit? Nu, nu am de ce.
– E aproape 4 dimineata, inchei, sunt subiecte la care fiecare trebuie sa mediteze in felul sau. Trebuiesc initiative luate impotriva curentului si macar ideea, ca o data-n viata sa inventezi ceva original ce va scoate in evidenta inteligenta acestei rase superioare si intocmai, diferentierea noastra de animalele identice.

Crăciun Politic

N-am vrut sa vorbesc despre campania politica ce s-a incheiat de curand. In primul rand nu sunt atat de naiv incat sa-i dau importanta si dupa cum s-a vazut, intreaga idee de a lasa romanii sa voteze pentru viitorul lor s-a transformat in final tot in ceea ce au vrut ei sa fie. Conceptul a fost din nou o iluzie in care s-a creat impresia ca inca-si amintesc de noi. Viata in Romania nu se va schimba niciodata, noi nu vom crede vreodata in acel “Change” mediatizat de Obama in campania sa cu atat de diferita decat cea de la noi. Au trecut aproape 20 de ani de cand mii de oameni au murit la Timisoara sau Bucuresti pentru nimic, de cand ni s-au promis atat de multe si am primit atat de putin. Dar romanul inca spera, desi eu va garantez ca nici daca ar veni o echipa de tineri dornici de schimbare nu ar putea-o face din pricina veteranilor. Vroiam sa ajung la cat este de evident ca se folosesc de noi. Patru ani de zile ii vedem doar cum dorm in parlament, cum conduc masini scumpe, cum isi aloca fonduri exorbitante pentru lucruri inutile, cum se bat pe cascaval intre partide, iar in campania electorala isi pun pozele pe orice loc posibil pentru a ne arata cat de fericiti i-am facut. Imi place ca zambesc, ca ne promit visele mult asteptate, ca ne arata burtile de Mos Craciun cu o luna inainte, probabil asigurandu-ne ca mosul va fi darnic in perioada urmatoare.
Campania se incheie si castigatorii se felicita pentru noile mine de aur, facandu-se apoi nevazuti pentru a reveni din hibernare peste inca 4 ani, cand castigul ar putea fi si mai mare. Cine ramane? Ramanem noi cei din clasa mijlocie si mai jos, raman cei fara case ce mor pe strazi de frig, raman copii ce canta prin autobuze si metrouri sperand intr-un Craciun fericit, un Craciun cu mancare pe masa si caldura in casa. Si ironia stiti care e? Ca tot noi suntem cei ce ne ajutam egalii, studentii organizeaza baluri cu strangeri de fonduri, studenti fac cheta cu o cutie prin camine pentru familii nevoiase, alti liceeni merg cu pachete la azile de batrani, coruri de copii se duc sa-i bucure fara a primii altceva in schimb. Si Base`, Boc, Udrea, Stolo, Geoana, de ce pari Mos Craciun cand defapt eu sunt? De ce cand vezi ca ai sacii in sanie pleci? Nu stiai ca sacii se lasa, nu se iau? De ce-mi citesti scrisoarea ce i-am scris-o mosului si ma asiguri ca voi primii tot ce mi-am dorit? De ce faci promisiuni pe care stii ca nu le poti indeplini si omori speranta milioanelor de romani? Cred ca la voi toti ar trebui sa fie un spatiu gol sub bradul artificial plin de globuri scumpe si nu in casele noastre sub improvizatii simbolice.

Bucuriile Vietii.


As vrea sa vorbesc despre, sa le zicem, “bucuriile” vietii si nu ma refer la distractie si divertisment. Eu fara sa vreau traiesc in trecut, pentru ca am multe lucruri ce inca ma leaga de toate. Viata in sine e…o saramura spirituala care fereste trupul de descompunere. Traim cu teama zilnică a pierderii ei; totusi, cand este pierduta, nu ii simtim lipsa. Si nu avem o opinie legata de ea, traim doar rutina si ne arcuim dupa situatii. Avem bucurii, avem sperante si vise, avem iluzii si dezamagiri, dar brusc devenim imuni sau poate resemnati. Nu cred ca avem o idee despre viata, te iei cu anumite lucruri, acum esti fericit, viata e simpla si intr-o secunda totul e negru si complicat. Poate ne e frica, poate de aceea o vedem atat de simpla, dar poate suntem speriati si de aceea ne pare atat de complicata. Esti macinat de stresul unei idei care peste o zi va deveni banala, si totusi, esti aceeasi persoana neschimbata.
Ce te bucura in viata? Nu, ce te bucura cu adevarat in viata? Oricum te poti realiza cu adevarat intr-o singura directie. Sa alegi cariera, faima si banii? Sa alegi familia sau sa calatoresti de unul singur in jurul globului? Sa te multumeasca niste note, cifre scrise pe o hartie care reflecta, nu reflecta realitatea sau poate libertatea de a ajunge pe cel mai inalt varf? Sa te bucuri atunci cand echipa ta favorita castiga sau cand iti vine pe lume un copil, de ce nu si casatoria cu persoana care, crezi tu, te completeaza? Nu cred ca viata mea e cu mult mai diferita de a ta, probabil si la tine e monotona, rutina ti-a inclestat maduva si observi cu mainile legate cum trec saptamanile ireversibil. Si de cand n-am mai ras? De cand n-am mai fost cu adevarat fericit?
Cred ca doar ne amagim cu iluzii…bucuriile vietii…sensul? Sensul vietii e..destinul? Defapt, cred ca..bucuriile in viata iti sunt date de ce iubesti, bucuriile le consider amintirile avute alaturi de persoanele dragi si sunt constient ca ma contrazic si ne contrazicem de la o zi la alta, dar poate ne mintim doar ca sa mergem mai departe.

Incălzire Globală


Nu aveam de gand sa scriu un articol despre asta, dar am gasit spot-ul de mai sus fara sa vreau. Probabil ati vazut si voi macar unul dintre multiplele documentare referitoare la incalzirea globala. Ce-as mai putea zice? Este o problema mai mult decat importanta, dar tratata doar in scop comercial de marile corporatii(inventia masinilor “verzi” pentru ca in curand se termina zacamintele de petrol) , stiu eu ce alte variante de reciclare sau varianta din care ar putea scoate bani. Multi cred ca evolueaza rapid, dar destui sunt cei de parere ca vor mai trece 200 de ani pana sa se observe schimbari majore in ceea ce priveste clima, nivelul marilor si oceanelor sau disparitia anumitor specii din fauna si flora.
Precum romanii se imprumuta desi sunt constienti ca vor plati dobanzi pentru trei decenii (in cazul unei garsoniere) asa si afaceristul , sa-l facem american , va defrisa si polua pentru a-si primii banii indiferent de circumstante.  Foamea de bani te face sa uiti de viitor. In viziunea mea ambele tabere, fie ei ecologistii sau ceilalti ar trebui sa ajute la viata planetei pentru ca este casa noastra, chiar daca moare in 4 ani, chiar daca moare in 400 de ani, este totusi locul unde urmasii speciei noastre vor evolua. Pesimistii ar putea zice ca oricum nu conteaza pentru ca vom muri in 2012, personal numarandu-ma si eu printre acestia, dar asta tot nu ma face sa nu reciclez.
Inchei cu un link spre ceva legat de articol, pentru cei cu mai mult timp decat mine, vizitati http://www.storyofstuff.com

Ganduri Scrise

Timp de cateva nopti am adunat o gramada de ganduri ce le vreau ilustrate, insa vreau mai intai sa las aici cateva fragmente ce nu-si au locul nicaieri. Anxietatea m-a facut sa-mi incep articolul desi nu mi-am pus toate ideile cap la cap. In general orice tema ai vrea sa abordezi o vei putea justifica din punct de vedere logic, matematic, stiintific, filozofic, religios, istoric, biologic, chimic si asa mai departe.
Fiecare expert intr-un domeniu va vedea rezolvarea in felul sau fiind disponibil sa-ti aduca argumente multiple pentru a-si sustine ideea. Ca urmare, nimic nu e sigur si fiecare vede lucrurile intr-un fel diferit. Cineva religios iti va spune de Adam si Eva, iar altcineva de evolutia maimutei si adevarul nu e cunoscut de nimeni. Din armata vei auzi ca nu a fost un o.z.n, dar tu vei crede cu tarie ca a fost si pot continua cu exemple.
Ideea este ca in viata nu poti decat sa-ti dai cu presupusul si atunci cand vei auzi o declaratie oficiala din partea unui profesionist sa nu o iei ca adevarata de prima data. Pana si cele mai vechi carti si nu ma refer neaparat la Biblie au fost scrise tot de acesti oameni priceputi dar care au redat totul din perspectiva domeniului lor. Nu zic ca mint, dar sustin ca un istoric sau un filozof i-ar putea contrazice.
Practic, ne nastem, crestem si invatam mai mult din domeniul in care ne specializam, ca apoi sa gandim ca totul se invarte in jurul teoriilor stiute si murim poate mai prosti decat ne-am nascut pentru ca ne-am inselat intreaga viata.
Si totusi ce este viata cand ne ghidam orbeste dupa idei? Cand fiecare vede totul diferit si nimic nu e sigur? Daca involuntar te nasti si te hranesti cu parerile altora ca apoi sa le contesti? Sa fie oare retorice toate aceste intrebari?  
Opriti planeta. Vreau sa cobor.