Posts Tagged ‘viata’

Despre Mine

Incep articolul cu un artist pe care l-am descoperit zilele trecute, e Sia si..e talentata. E ceea ce inteleg prin termenul de artist si modelul care as vrea sa-l urmeze fiecare vanzatoare de pe posturile noastre de muzica. Sa mai mentionez ca am facut ceva ani de muzica in copilarie? Sa zicem doar ca stiu sa apreciez muzica. Incerc sa ma cred diferit fata de restul. Fiecare e unic prin definitie, dar eu simt ca nu-mi am locul in ceea ce ma inconjoara. Cand vine vorba de muzica obisnuiesc sa ma fixez pe un artist pe care sa-l bantui saptamani fara sa mai ascult orice altceva. E randul lui Sia, cumva ma inspira si in a scrie articole.
Nu prea mai stiu ce sa scriu fara a ma repeta in tema aleasa. E logic ca nimic nu e perfect pe lume si ca as putea critica absolut orice. Rareori iti gasesti cuvinte ce sa exprime indeajuns ura pentru ceva. Poate ca lumea nu e interesata de asta, e pur si simplu o realitate acceptata cu mult timp in urma. Ma intreb “ce te face sa revi cititorule?” Din moment ce te regasesti in vorbele mele ajung la concluzia ca esti la fel de constient ca si mine despre viata. As vrea sa pot scrie zilnic, sa fabulez pentru cateva minute ca sa te fac multumit, dar nu sa-ti povestesc despre ziua mea de pomina, sa fur articole sau sa-ti arat filmulete funny. Cel mai greu este sa fi original, iar inspiratia mea? Gandurile imi sunt plecate spre ea, dar raman capturate.

Crezi ca esti unic?

Nu-mi voi face un obicei din articole cu titluri retorice, dar orice vei vrea contestat vei putea nota astfel, fiind intrebari fara raspunsuri clare sau cel putin, raspunsuri unice din perspectiva oricarui individ. Unicitatea, cu care fiecare om este inzestrat, dar impotriva careia va lupta toata viata, este esenta, candva calitatea si in final piedica spre integrarea in societatea moderna. Cu totii suntem unici, am auzit-o de sute de ori, dar de ce cand ma uit pe strada vad o turma de oi imbracate in blugi? De ce toate au aceleasi coafuri, posete si pantofi sau de ce berbecii au lana data cu gel? Ca-n orice stana sunt si oi negre, cu copitele vopsite si privirea ascunsa sub ciunteli ciudate, sunt ciobani care inventeaza reguli, stiluri sau curente si care decid pentru intreaga masa. Si nu e vorba numai de infatisari, nici de Pipera, e vorba de intreaga mentalite sau spirit. “Fiecare este unic in felul sau”, desigur, valabil poate in anii 70, dar caderea comunismului a dus la bombardarea si sufocarea unor saraci cu optiuni, cu variante, kitch-uri si iluzii ce au dus la o droaie de “must have-uri” in viata unui roman. Vreau sa fim prieteni: nu avem nimic in comun? Trebuie, ma voi imbraca precum tu, voi asculta muzica ta si voi avea aceleasi filme favorite, acum ma accepti? Sa dam poate vina pe abuzul comercial, pe faptul ca suntem perceputi consumatori, tinte, pentru ca ni se spala mintile de catre televizor si mediatizarea unui produs fie el cat de inutil sau de proasta calitate duce la isterii in masa si trend-uri. Lumea e plina de naivi si este nevoie de unul singur pentru a porni asa ceva. Si ce ar trebui sa ma atraga la tine cand esti doar o replica ieftina a celui de langa tine? Arati ca el, te-mbraci ca el si gandesti ca el, sunt trei conditii ce va unifica in asa fel incat sa fiu satul de amandoi. Si vrei sa fi unic? Vrei sa-ti admir calitatile si sa-ti zic ca esti diferit? Nu, nu am de ce.
– E aproape 4 dimineata, inchei, sunt subiecte la care fiecare trebuie sa mediteze in felul sau. Trebuiesc initiative luate impotriva curentului si macar ideea, ca o data-n viata sa inventezi ceva original ce va scoate in evidenta inteligenta acestei rase superioare si intocmai, diferentierea noastra de animalele identice.

Oare?

Ma intreb cum percep viata cei care lucreaza pe ambulante. Cei care salveaza destine sau cei care privesc fara sa poata face nimic cum pleaca sufletul din oameni. Noi nu realizam, dar ei cred ca stiu sa o pretuiasca altfel.
Ma intreb pentru ca uneori ii consider mai importanti decat medicii si trebuiesc sa ia decizii spontane intr-un caz atat de important. Totodata cred ca este o senzatie fantastica sa pui seara capul pe perna si sa te gandesti ca: “azi am salvat un om, azi si-a inceput noua viata” Noi la final de zi ce ne spunem in gand..? Ca de maine ma apuc serios de invatat sau ca maine trebuie sa ma intalnesc cu x,y,z.
Ei sunt eroi zilnic, sunt un fel de Dumnezeu pe pamant .

Bucuriile Vietii.


As vrea sa vorbesc despre, sa le zicem, “bucuriile” vietii si nu ma refer la distractie si divertisment. Eu fara sa vreau traiesc in trecut, pentru ca am multe lucruri ce inca ma leaga de toate. Viata in sine e…o saramura spirituala care fereste trupul de descompunere. Traim cu teama zilnică a pierderii ei; totusi, cand este pierduta, nu ii simtim lipsa. Si nu avem o opinie legata de ea, traim doar rutina si ne arcuim dupa situatii. Avem bucurii, avem sperante si vise, avem iluzii si dezamagiri, dar brusc devenim imuni sau poate resemnati. Nu cred ca avem o idee despre viata, te iei cu anumite lucruri, acum esti fericit, viata e simpla si intr-o secunda totul e negru si complicat. Poate ne e frica, poate de aceea o vedem atat de simpla, dar poate suntem speriati si de aceea ne pare atat de complicata. Esti macinat de stresul unei idei care peste o zi va deveni banala, si totusi, esti aceeasi persoana neschimbata.
Ce te bucura in viata? Nu, ce te bucura cu adevarat in viata? Oricum te poti realiza cu adevarat intr-o singura directie. Sa alegi cariera, faima si banii? Sa alegi familia sau sa calatoresti de unul singur in jurul globului? Sa te multumeasca niste note, cifre scrise pe o hartie care reflecta, nu reflecta realitatea sau poate libertatea de a ajunge pe cel mai inalt varf? Sa te bucuri atunci cand echipa ta favorita castiga sau cand iti vine pe lume un copil, de ce nu si casatoria cu persoana care, crezi tu, te completeaza? Nu cred ca viata mea e cu mult mai diferita de a ta, probabil si la tine e monotona, rutina ti-a inclestat maduva si observi cu mainile legate cum trec saptamanile ireversibil. Si de cand n-am mai ras? De cand n-am mai fost cu adevarat fericit?
Cred ca doar ne amagim cu iluzii…bucuriile vietii…sensul? Sensul vietii e..destinul? Defapt, cred ca..bucuriile in viata iti sunt date de ce iubesti, bucuriile le consider amintirile avute alaturi de persoanele dragi si sunt constient ca ma contrazic si ne contrazicem de la o zi la alta, dar poate ne mintim doar ca sa mergem mai departe.

Noi vs Noi.

Nu stim ce vrem, nu stim ce vrem sa avem. Nu stim pe ce lume traim si care ne e scopul. Suntem aruncati pe pamant in carne, de unde incepem sa ne taram ca niste insecte intr-un musuroi atacat.  Ne xeroxam dupa cel de langa, ne facem identici pentru a fi acceptati, ne pierdem identitatea, unicitatea si micile detalii, ce ne separau de orice altcineva pana atunci. “Fabrici” inconstiente scot prunci pe banda rulanta, le dau 3 sinonime si ii arunca in lume, ii incurajeaza in maturizare precum mam mare si tanti Mita; Caragiale a stiut, a ironizat cu atat timp inainte viitorul nostru. Dl Goe e acum peste tot, dar nimeni nu a auzit de el.

Inca din definitie “persoana” vine din greaca  si semnifica “masca”. Inca din definitie omul este tratat ca fiind fals, ca fiind un participant al unui carnaval cu o suita de secrete, de fete. Avem o masca pentru fiecare persoana pe care o intalnim, pentru fiecare lucru ce vrem sa-l obtinem, sa-l posedam. Omul nu e cea mai evoulata fiinta de pe glob, este cea mai involuata fiinta din Univers. Facem parte dintr-un circ in care fiecare depinde de cineva, orice depinde de ceva si unde spectatorii se amuza de noi.

Nu stim sa pretuim nimic, nu mai credem in sentimente, in religie. Obtinem ceva apoi il aruncam si tintim mai departe, suntem intr-un concurs infinit de a intrece vecinul in falire. Nici eu nu stiu daca mai cred in iubire, nu dupa ce s-a intamplat, dar stiu ca atata vreme cat vom fii constienti ca exista Dumnezeu, vom stii ca suntem insegnifianti ca putere. Cine nu are credinta va trai in continuare cu iluzia de putere suprema, de faima, de viata ce se termina la o bataie din palme. Toate lucrurile importante nu le observam in rutina noastra, le observam abia dupa ce ni se rapesc, cand ai da orice pentru inca un minut cu ea sau cu mama ta, cand ti-ai reveni dupa o operatie complicata, cand ai scapa dintr-un accident. Viata…este cea mai frumoasa sansa ce ni s-a oferit, dar atat de putini realizam asta. Credeti ca eu profit de ea? Cred ca putini dintre noi stiu cum sa faca asta. De ce ne simtim cel mai bine cand suntem singuri pe cel mai inalt munte?

Viata in caminele studentesti.

Presupunand ca atunci cand pleci de acasa ai cei sapte ani, ajungi in centrele universitare romanesti. De fiecare data cazarea este problema majora in a face o facultate. La o facultate de top cu 360 de studenti, cazarea s-a dat pentru primii 50, restul? restul sa improvizeze. Pot fi fericit pentru ca am un camin cum rar vezi in Iasi sau mai bine, cum rar vezi in Romania. Cum e in camin? Hm…pot spune ca am multe modele, modele negative. E foarte bine sa ai colegi in ani terminali, sa-i vezi unde au ajuns, cata meserie au prins si cum se comporta. Astfel iti vine mintea la cap pentru ca nu vrei sa ajungi ca ei, sa-ti irosesti astfel viata si banii si castigi timp, poate ani. Sunt destui care nu ies din casa, dorm ziua si noaptea se joaca in retea … gandeste-te cate poti face tu intr-o zi, cate poti invata. Gandeste-te cat poti avansa fata de ceilalti daca-ti planifici timpul cum trebuie.

Oricine poate face o facultate in ziua de azi, dar trece prin ea ca si cum n-a facut-o si apoi auzim plangeri la guvern precum: atatia tineri cu facultate si nimeni nu-i angajeaza. De ce? Pentru ca au facut facultati la care tot prostul se duce si nu sunt cautati. Asta nu e decat vina lor.

Facultatea nu e ca liceul, nu va trage nimeni de tine sa inveti sau sa vii la scoala. Esti pe cont propriu intr-un oras strain, cu colegi straini, stai cu alti straini si nimic nu ti-e cunoscut. Se presupune ca esti destul de matur si autodidact deci la facultate trebuie sa inveti tu de unul singur asa cum poti si cum stii pentru ca in colegi sigur nu vei avea baza; toti vor deveni inchisi profesional, se vor forma iarasi celebrele bisericute. nu va faceti griji in privinta asta.

Viata de student e frumoasa, vei intalni tot felul de oameni, de stiluri. Ca si pana acum, sa speram ca vei alege doar ce e bun de la ei si ca esti destul de matur incat sa nu mai mergi pe efectul de turma si sa-ti faci propriile idei si viziuni asupra vietii.