Posts Tagged ‘poze emo’

Copilarie Trunchiata.

copii

Am avut din nou astazi sansa sa vad un cuplu de 8-9 ani care se sarutau. Nici nu stiu ce as mai putea critica la asta. Deja nu mai exista inteles pentru sentimente, rost sau sens. Deja intreaga copilarie prinde cu totul alta culoare. Parca undeva in mintea noastra de “adulti” incepe sa apuna dorinta de a avea copii, categoric mie fiindu-mi frica de mediul in care ar trai, de anturaje, de mass-media, de liberul acces la orice drog, de orice aparut dupa revolutie cand, parca scapati dintr-un tarc am inceput sa stoarcem televizorul, sa furam tot ce vedeam in acea cutie, sa ne injectam cu democratie, sa ne bombardam cu trend-uri si sa inlocuim viata cu internetul.

Revenind ma intreb ce vina au defapt copiii, cand mintea lor inca nu intelege destule, ce vina au defapt parintii, ce-si lasa copiii plecand pentru bani in tari straine, ce-i lasa cu ochii in televizor cu orele pentru a nu avea grija lor. N-am vazut doar copii sarutandu-se, am vazut scolari fumand, am auzit fetite vorbind intre ele cu mult celebrul apelativ “fata” , le-am auzit vorbind de mess sau barfind, am vazut baieti de 8-9 ani cu freze, haine de firma, telefoane la gat ( eventual cu mp3-uri ce se aud la maxim ) si pot continua la nesfarsit. Asta ne este noua generatie, cu ei defilam si in ei avem speranta unui viitor infloritor. Acum 3-4 ani nu avea nimeni din clasa mea celular, nici parintii nostri nu aveau, din clasa nu avea sau avuse mai nimeni o relatie, nu avea nimeni carnet de sofer, masina, card bancar si asa mai departe. Probabil daca citesti textele mele o sa te gandesti la expresia “gandire comunista” care o foloseam si noi cand eram mici. E ciudat sa fi acuzat de asta la 20 de ani, dar uite ca si aceia au avut dreptate la momentul respectiv.

Prostia infloreste in Romania caci clima este favorabila. E plin de egoism, fiecare gandindu-se la burta lui si nu la viitor. Poluam, ne expunem radiatiilor, defrisam, bem fumam si ne drogam si spunem ca oricum nu vrem sa traim 90 de ani. Hai sa o luam invers, sa nu vorbim de viata ta, sa zicem ca mama ta ar muri maine si tu ai face apoi orice ca sa o mai ai langa tine 1 minut, nu o zi sau o saptamana. Apoi sa ne gandim ca la 70 de ani tu mori si-ti lasi copiii orfani. Si sa ne gandim cat ar plati si ei sa te mai fi avut langa ei o perioada. Si toti ar zice ca rostul tau in viata s-a indeplinit, ca i-ai crescut mari si cu familiile lor poate. Dar totusi, ai fi vrut sa mai traiesti, nu?

Tragand o linie nimic in Romania nu se transforma in bine. Destinul nostru este taiat din radacina prin ratatii ce se ridica, prin invatamantul care li se ofera, prin conditiile apoi de cazare sau de lucru, prin salariile insignifiante primite pentru 10 ore de munca zilnica, prin interesul celorlalti de a te ajuta, prin pensia mica de dupa o viata de truda si crucea din cimitir uitata de lume. Probabil ar trebui sa credem in reincarcare, probabil ar trebui sa murim cu speranta, speranta ca ne vom reincarna intr-o alta tara intr-o alta viata.

<<lasa un comentariu>>

Advertisements