Posts Tagged ‘fara’

Vremuri.

copii kids pc blog new cool nou gratis free

Un articol interesant:

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata. Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”, “Prinsea”, “Sticluta cu otrava”,”Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la cateva filme 2 zile inchisi in casa), primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri. Noi am purtat jeansi elastici, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am fost generatia MTV, amascultat si Metallica, si Ace of Base, si Nirvana, si Michael Jackson , si Backstreet Boys , si Take That, si inca nu auzisem de manele. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si 50 Cent si Britney Spears. Am citit “Pif” “Mickey Mouse”, si am baut Brifcor si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam sa jucam “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie. Noi am auzit ca s-a tras la Revolutie chiar daca nu intelegeam prea multe atunci.Noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus” si “Abracadrabra”. Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”…

Advertisements

Agale, dar sigur pornesc pe un drum.

23.jpg

Inceputul e cel mai greu si cere sa aiba o justificare: nu sunt un orator iscusit, un model pentru altii, nu sunt nimic din ce ti-ai putea imagina. Probabil dorinta de afirmare, dorinta de a demonstra ca au mai ramas si altii ca tine s-a nascut brusc. Bloguri…toata lumea isi face blog…toata lumea are ceva de spus si vrea sa fie faimos, toti vor sa se intinda cat mai mult pe acest internet, sa aiba cat mai multe link-uri cu numele lor si sa aiba prieteni virtuali. Din pacate insa…pe internet putem fi cine vrem sa fim, putem masca cine suntem , putem face orice, iar celalalt nu se va plange; la fel face si el.

Ceea ce studiez acum nu va avea niciodata legatura cu literatura, nici macar cu textele in cea mai mare masura. Cu toate astea, de mic mi-a placut sa vad lumea in felul meu, sa ascult detaliile din fundalul melodiilor si sa ma feresc de efectul de turma.

Desigur..tot ce scriu sunt secvente ce-mi trec prin minte intotdeauna la momentul nepotrivit, umbland pe strazi, ramanand doar farame ce se mai pot creiona virtual.

Astept crawler-ii motoarelor de cautare sa nu ma lase la greu si sa ma indexeze cat de curand.