Amintiri din copilarie


childhood-innocence

In ultima vreme m-am gandit tot mai mult la perioada copilariei. Poate s-a intamplat pentru ca am realizat cat de mult mi-a evoluat viata, de rutina in care m-am scufundat facand nimic si practic, lovit de contrastul oferit de generatia de astazi. Ce fericit eram…cat de bine era. Stiu ca am mai atins subiectul intr-un articol de mult apus, dar …cat de fraieri sunt cei ce pierd acum atatea amintiri frumoase. Personal ma regasesc in majoritatea celor scrise de Ion Creanga, am fost si eu la furat de cirese, la scaldat, la colindat, la sanius, ba mai mult, am si alte amintiri decat a relatat dansul. In cate seri nu m-a gasit mama in fata blocului in zilele de iarna printre bulgari si cazemate, ud pana la piele fara ca eu sa realizez, cate mingi de 70 de mii, luate din bani pusi mana de la mana am avut cu prietenii de la bloc, mingi care ne tineau cate jumatate de an pentru ca le peticeam de nenumarate ori, dupa care ne bagam prin toate cotloanele si saream toate gardurile pentru a o recupera, cum asteptam nerabdatori Ajunul Craciunului si mergeam din usa in usa cate 10 blocuri din cartier. Cati dintre copiii de azi se regasesc macar intr-o singura situatie din cele de mai sus? Si sa luam prin absurd una singura, sa zicem mersul la fotbal, ce copil s-ar mai duce sa recupereze mingea de piele primita din Italia din stiu eu ce curte de om?
Viata era mai simpla, dar era mult, mult mai frumoasa. Acum doar faptul ca ai de unde alege iti complica oarecum totul. De ce ajung parintii; da, nu e vinovata in asa mare parte generatia noua, sa cumpere copiilor de la 5 ani telefon mobil si sa-i lase sa se radieze tinandu-l la gat. Copilaria si-o petrec cu cont pe yahoo si hi5…cu freze, fite si stiluri. Sunt satul de cate fete am vazut, ca o mica paranteza, pe acest site devenit in timp de matrimoniale, cu varste intre 10 si 14 ani machiate si cu iubitii langa ele, cu..unghii facute si tot felul de haine, pozandu-si ce n-au si asa mai departe. E..trist unde s-a ajuns. Si noi ne imaginam cum e sa fim adulti, dar parca nu se ajungea pana aici. Care fata nu s-a incaltat cu pantofii cu toc ai mamei si nu i-a folosit rujul in oglinda de la baie? Dar chiar si asa, acum avem in fata o generatie crescuta integral post-revolutie in aceasta democratie sau iluzie traita de unii. Trist e din nou, ca aceasta generatie de azi va fi viitorul de maine.
Revenind la copilarie…orice problema isi avea o rezolvare: tot ce trebuia sa faci era sa te pui jos si sa plangi. Atat. Parintii iti erau tot timpul aproape, nu emigrati pentru a fii sclavii altora. Iubirea adevarata nu se cumpara, faptul ca nu esti alaturi de copilul tau macar in primii lui 15 ani il va marca intreaga viata. Degeaba ii pui telefon la gat si ii trimiti euro…
Pe vremea mea…pe vremea mea era mult mai bine; si cand te gandesti ca a fost acum 5 ani. Incotro merge totul?

Advertisements

4 responses to this post.

  1. Posted by deadcountess on November 25, 2008 at 2:57 PM

    si daca veni vorva despre asta…

    de cate ori n-am imbracat rochiile prea mari ale mamei ca erai atat de fine, si mama mirosea asa de frumos…
    de cate ori nu cautam in ajun de craciun dupa cadouri si stateam treaza pe fotoliu sa il prin pe mosu pana adormeam. de cate ori nu mergeam pe bibicleta mult prea mare in grup si cand se intampal sa cad, ma ridicam si mergeam mai departe.
    parca au trecut atatia ani de cand tineam puii mici de gaina pe umar si eram mama lor. de cate ori nu inghiteam in sec cand vedeam in vitrina vreo papusa sau copii cu mama si cu tatal care mie imi lipsea. si desenele cu rochiile de mireasa inca de cand am invatat sa tin creionul in mana…

    dar alte amintiri, triste, vesele, dar frumoase. erau vise frumoase. ne visam oameni mari. acum suntem oameni mari, si nu e ca in visele noastre. dar totusi, noi am avut o copilarie…

  2. Posted by irina on November 27, 2008 at 2:53 PM

    Timpul nu mai are rabdare… Iti pare cunoscut?
    E prea devreme la tine sa spui ” pe vremea mea”, dar e adevarat ca ce traieste fiecare individ e UNIC, e PERSONAL si ai tot dreptul, la orice varsta, sa spui asa…
    Sau mai bine te intrebi…retoric: TIMP, INCOTRO MERGI? SPRE CE MELEAGURI AZI, GRABIT ALERGI?

  3. Posted by deadcountess on December 1, 2008 at 3:42 PM

    la multi ani, sa ne mai dai de gandit si pe viitor citindu-ti blogul care e unul dintre cele mai bune de pe blogosfera. bravo si keep up! asta daca nu ai citit mesajul.

    ps: poti sa il stergi comentariul daca vrei, important e sa il vezi tu. la multi ani again;):*

  4. Posted by kty on February 16, 2009 at 1:20 PM

    “”Care fata nu s-a incaltat cu pantofii cu toc ai mamei si nu i-a folosit rujul in oglinda de la baie?”” eu nu am facut asta…pana sa dau la liceu ma imbracam ca un baiat, noroc cu mama care statea de capul meu…mereu am fost o zapacita …:D

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: