Ganduri Scrise


Timp de cateva nopti am adunat o gramada de ganduri ce le vreau ilustrate, insa vreau mai intai sa las aici cateva fragmente ce nu-si au locul nicaieri. Anxietatea m-a facut sa-mi incep articolul desi nu mi-am pus toate ideile cap la cap. In general orice tema ai vrea sa abordezi o vei putea justifica din punct de vedere logic, matematic, stiintific, filozofic, religios, istoric, biologic, chimic si asa mai departe.
Fiecare expert intr-un domeniu va vedea rezolvarea in felul sau fiind disponibil sa-ti aduca argumente multiple pentru a-si sustine ideea. Ca urmare, nimic nu e sigur si fiecare vede lucrurile intr-un fel diferit. Cineva religios iti va spune de Adam si Eva, iar altcineva de evolutia maimutei si adevarul nu e cunoscut de nimeni. Din armata vei auzi ca nu a fost un o.z.n, dar tu vei crede cu tarie ca a fost si pot continua cu exemple.
Ideea este ca in viata nu poti decat sa-ti dai cu presupusul si atunci cand vei auzi o declaratie oficiala din partea unui profesionist sa nu o iei ca adevarata de prima data. Pana si cele mai vechi carti si nu ma refer neaparat la Biblie au fost scrise tot de acesti oameni priceputi dar care au redat totul din perspectiva domeniului lor. Nu zic ca mint, dar sustin ca un istoric sau un filozof i-ar putea contrazice.
Practic, ne nastem, crestem si invatam mai mult din domeniul in care ne specializam, ca apoi sa gandim ca totul se invarte in jurul teoriilor stiute si murim poate mai prosti decat ne-am nascut pentru ca ne-am inselat intreaga viata.
Si totusi ce este viata cand ne ghidam orbeste dupa idei? Cand fiecare vede totul diferit si nimic nu e sigur? Daca involuntar te nasti si te hranesti cu parerile altora ca apoi sa le contesti? Sa fie oare retorice toate aceste intrebari?  
Opriti planeta. Vreau sa cobor.

Advertisements

3 responses to this post.

  1. Posted by deadcountess on October 30, 2008 at 11:37 AM

    eu simt ca am coborat de mult. remember alice in wonderland? i feel just like alice, i’m here just to make my own game. a black alice? or alice in the mirror?

    ma gandesc neincetat pentru ce traiesc, daca pentru credinta (pe care o am, dar nu e delimitata la un dumnezeu, nici la mai multi), daca pentru ca asa a fost sa fie, etc. cel mai mult insa m-a panicat intrebarea: care este scopul nostru aici. daca nu cumva sunt o piesa de pe o tabla de sah cosmica. si atunci am incetat sa mai citesc pentru a-mid descoperi scopul existentei in cartile altora (nu ca as fi renuntat la lectura, ba deloc)mi-am dat singura un motiv. visele mele. aha, da my own dreams. si nu acele vise gen: sa am bani sa ma duc in antarctica sau sa imi iau o masina. nope, dreams for a better world.

    ar trebui sa fim atat de fericiti ca putem simti… si imi dau seama ca nu e in zadar cand ma uit in ochii unui caine, cand o pasare imi zboara deasupra capului. uitam ca simtim, desi simtim. vrem sa fie altfel, ne uitam natura, ne uitam pe noi. m-am redescoperit in tot stresul bucurestean si al iubirii vechi, niciodata uitate. si vreau sa le vorbesc oamenilor despre asta, trebuie sa invete sa viseze, sa isi imagineze, fara droguri, fara alcool.

    do you feel? do you feel me? cuz silence is coming. silence… is a war coming soon…

    (poate m-am departat de subiect… dar dimineatza aceasta in care am dormit 5 ore, mi-a dat cuvintele sa imi exprim gandurile.)

    ps: tii minte cum gandurile mele erau ca poza ta? now everything is different.

  2. Posted by MARIANA SERBAN on January 2, 2009 at 2:12 AM

    e firesc sa-ti pui atatea intrebari…eu mi le-am pus poatemult mai devreme decat tine,eram generatia care citea…eu personal…ENORM,am facut o pasiune din asta si am aflat multe raspunsuri la intrebarile tale.nu mi-au placut cuvintele”pesimism” si “anxietate”care nu se potrivesc cu varsta ta.sevede clarca ai inclinatii spre a scrie,dar iti mai trebuie mult pana a deveni un scriitor adevarat daca iti doresti asta cumva.sunt sigura ca as puteasa-ti dau multe sfaturi si raspunsuri pertinente,daca m-ai contacta.citeste filozofi existentialisti precum sartre,e prima mea recomandare,sa nu cazi in pesimism e a doua,si altele ti le-asspune dar nu public.mi-au placut scrierile tale,mai ales ‘AMINTIRI DIN COPILARIE” SI “BUCURIILE VIETII”.e clar ca esti un pragmatic si un existantialist,ca sa vorbim in termeni filozofici.si eu imi regret copilaria superfericita,chiar daca a fost sub comunism,parintii mi-au facut-o fericita.dar destinul s-a opus si a zis:”nu,stop,ti-ajunge!”…si de atunci singura mea bucurie au fost cartile si mai am una…dar cu cata jertfa…si-mi pun aceleasi intrebari ca si tine…care nu-si afla raspuns…cred ca am avea ce discuta,daca ma contactezi,sincer,chiar m-ai surprins cu latura aceasta pe care ti-am descoperit-o si in care ma regasesc mult…si eu am scris poezii si eseuri…In orice caz te felicit:”JE PENSE ,DONC JE SUIS”spunea DESCARTES,poti spune si tu la fel…si te admir pentru asta!!!

  3. poate e bun si hi5 la ceva,cel putin pentru unii ,eu acolo te-am descoperit ,nici nu stiu cum,acolo ma vei gasi,daca vei avea nevoie de sfaturi avizate.MULT SUCCES!!! se spune despre Moldova ca, la cateva sute de ani ,naste cate un geniu…sper sa fii tu un fel de EMINESCU modern al prozei noastre,noi iti vom citi cu drag si interes scrierile!!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: